În așteptarea lui Moș Nicolae
Mă numesc Maria şi am nouă ani, şi împreună cu fraţii mei îl aştept cu nerăbdare pe Moş Nicolae. Am să vă povestesc cum ne pregătim la noi în casă pentru venirea lui.
Eu mă pregătesc pentru venirea lui Moş Nicolae ajutând-o pe mama mea să facă ordine în casă. Îmi place în mod deosebit să fac ordine la mine în cameră, deoarece cunosc locuşorul fiecărei jucării sau cărticele. Am învăţat de la mama mea că fiecare lucru are locul lui. Îi spun adesea surioarei mele mai mici, dar ea înca nu a deprins acest lucru, aşa că o să mai am răbdare.
Dacă mama mea mă roagă să strâng şi jucăriile Ioanei o ajut cu plăcere. Am observat că Ioanei îi place foarte mult să şteargă uşile şi oglinda. Mama îi spune că se pricepe cel mai bine la acest lucru.
De cele mai multe ori eu sunt cea care şterge toate ghetele, pe ale mele şi ale fraţilor mei mai mici. După ce ghetuţele sunt curate îmi place să le ordonez în hol, ca moşul să le vadă. Mama a observat că eu mă pricep să ordonez lucrurile şi îmi spune că ei nu i-ar fi ieşit atât de bine.
Sora mea cea mijlocie se pregăteşte mai mult în faţa oglinzii. Surioara mea are şase ani şi îi place să se aranjeze şi să se facă frumoasă. Ea are o trusă de machiaj şi işi doreşte ca Moş Nicolae să îi mai aducă una, care să conţină şi creioane colorate de păr. Mama ne-a spus tuturor că Moş Nicolae vine la noi cu fructe şi dulciuri doar dacă am fost cuminţi. Dacă nu am fost cuminţi ne aduce o nuieluşă.
Chiar dacă Moş Nicolae vine noaptea, fără ca noi să ştim, Ioana se îmbracă în rochiţă în loc de pijamale. Îşi doreşte să aibe şi cerceii eleganţi şi colier, dar nu poate dormi cu ele, o deranjează. S-a mai întâmplat şi altă dată ca Ioana să refuze pijamalele.
Fratele meu cel mai mic, de doi ani, aleargă prin casă fericit că a auzit vestea. Dar eu cred că el nu ştie ce înseamnă să vină Moş Nicolae.
După ce am terminat de aranjat ghetuţele la noi în casă, mergem şi la bunici, pentru că locuim în aceaşi curte. Bunica şi bunicul ne spun de fiecare dată să aducem şi la ei o pereche de ghetuţe, că poate trece Moş Nicolae și pe acolo. Nouă, cel mai mult, la bunici, ne place să ne jucăm şi să mâncăm gogoşi.
Seara, înainte de culcare, tata ne-a citit povestea despre Moş Nicolae şi cum vine el la geamuri şi vede copii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le daruri în ghetuţe.
Pentru că eu nu am reuşit să adorm am stat de vorbă cu mama şi ne-am amintit momentul în care am mers la biserică şi am vorbit cu părintele despre fricile mele. Îmi era teamă de gândăcei şi să vorbesc cu oamenii. Preotul m-a ascultat şi mi-a spus că frica mea de gândăcei apare atunci când nu sunt informată. Dacă aş ştii ce face fiecare gândăcel pe acest pământ, şi ce rol are mi-ar dispărea frica.
Despre oamenii mari, părintele mi-a sugerat să nu mă mai gândesc cum să răspund, cu voce mai apăsată sau mai moale, ori mai repede, ci doar să dau un răspuns scurt.
Mă bucur de fiecare dată când stau de vorbă cu mama, iar acum parcă mi-aş dori ca Moş Nicolae, pe lângă dulciuri, să îmi aducă şi o cărticică despre gândăcei.
Voi cum v-ați pregătit pentru venirea lui Moș Nicolae?
Ați primit vreodată nuielușă?
Foarte frumosa inocenta si realitatea celor mici
Ma bucur mult, ca v-a placut povestea!